Aurul românesc şi Roşia Montana, o problemă de interes naţional

 Resursele de aur ale României sunt estimate la aceasta data la peste 1.244 tone distribuite in  8 mari zăcăminte importante, fiecare având aproximativ  155,5  tone aur fiecare şi peste 2000 de tone de argint, fapt care determină interesul major al multor companii  străine în extragerea acestui valoros metal.

 Valoarea totală estimată este de peste 40 miliarde de euro, fără a mai pune la socoteală  cantitatea mut mai mare de argint şi de wolfram, metal rar, folosit in tehnologia aerospaţială.

 

      Scurt istoric al exploatării aurului de la Roşia Montana 

  2800 – 2500 î.Chr. în plină epocă a bronzului la cultura Dacia Muresului apar primele semne ale prelucrării aurului. Cu timpul s-a dezvoltat comunitatea minieră de la Roşia Montana  care s-a cristalizat în epoca ocupării romane a Daciei . Atestarea localitatii este făcută de romani cu numele de Alburnus Maior, anul 131 d. Chr.

        După retragerea administraţiei romane aurul este exploatat pentru nevoile obştilor locale.

        După supunerea voievodatelor si cnezatelor româneşti de către regalitatea maghiară in anul 1238, dreptul de exploatare a aurului din zona, este dat colonizatorilor germani în zona masivului Cârnic, la sud-est de Roşia Montana.

Regalitatea maghiară măreşte exploatarea aurului şi argintului din zonă, iar căutătorilor locali li se dădea dreptul de exploatare a terenului nou găsit, dacă dădeau regelui 2/3 din ce extrăgeau. În această perioadă, Roşia Montana făcea parte din oraşul Abrud .

Trecerea Transilvaniei sub administraţia austriacă, aduce o serie de modernizări exploatărilor din zonă şi înfiinţarea asociaţiilor miniere cu capital particular. Tot acum specialişti în minerit din Austria şi Ungaria  colonizează, modificând structura etnică a aşezării.

După 1854 localitatea Roşia Montana se separă administrativ de Abrud şi după Marea Unire, capătă numele de Roşia de Munte. Trebuie subliniat faptul că, locuitorii acestei aşezări, s-au implicat activ în toate marile evenimente ale acestui neam.

In timpul primului război mondial activitatea este întreruptă temporar, dar s-a reluat în perioada interbelică trecându-se după 1930 la exploatarea industrială a aurului în această zonă..

Cu timpul, epuizarea filoanelor principale şi scăderea interesului statului în colectarea aurului a dus la scăderea drastică a activităţii de minerit din zonă.

După naţionalizarea din 1948, minele particulare au fost închise şi se interzice exploatarea aurului în regim privat. Aceasta a continuat doar prin mineritul de stat, la un nivel destul de restrâns, datorită tehnologiilor învechite de extracţie şi a nivelului scăzut de aur din zăcământ. Din „acest motiv” exploatarea a fost declarată  „nerentabilă”, iar în 1996 a fost închisă.

 

   Proiectul de  extracţiei a  aurului propus de firma Roşia Montana Gold Corporation  ( RMGC)

  Roşia Montană Gold Corporation, firma  care sustine acest proiect, are ca acţionari principali:    compania Gabriel Resources cu peste 80% din acţiuni , Minvest SA firmă cu capital de stat care deţine peste 19%  şi o firmă privată românească, Fricon SA care deţine 0,23% .

  Durata cesiunii asupra dreptului de exploatare este de 25 de ani

  Acest proiect prevede exploatarea aurului în cariere de suprafaţă şi prelucrarea a peste 255 mii tone de minereu aurifer din care să se extragă aproximativ 314  tone de aur si aproximativ 1.480 de tone de argint. Costurile acestui proiect se vor ridica la peste 1,7 miliarde de euro. Veniturile estimate sunt de aproximativ 5,5 - 6 miliarde euro în funcţie de preţul aurului pe pieţele externe.

  Partea statului român din acest proiect este plata unei redevenţe de 4%,  adică aproximativ 12 tone aur şi partea cuvenită firmei Minvest SA de aproximativ 60 de tone aur.

  In paralel trebuie spus ca aceasta cruda operaţie de extragere totală a aurului din bazinul Roşia Montana ar oferi temporar 3600 locuri de muncă şi diverse contracte pe orizontală.

  De pe s-ietul oficial al companiei RMGC aflăm însă, că acţionarul majoritar, respectiv Gabriel Resources , nu  este a companie pur canadiană, chiar dacă este listată la bursa din Toronto, deoarece acţionariatul care o compune este american în proporţie de peste 80%  Aceste firme sunt :

    -Newmont Mining, al doilea producător de aur din lume, cu 15%;

    - Electrum Strategic Holdings LLC cu 18%;

    - Paulson & CO cu 18%;

 deci în total fac doar 51% .

  Ceilalţi acţionari care nu apar sunt BSG Capital Markets cu 9% care operează în domeniul diamantelor şi mineritului şi are sediul la Geneva si care, urmează să mai achiziţioneze un număr de acţiuni.

   Unii autori lansează temerea care  parţial este argumentată, că o parte a acţionariatului are legături şi implicaţii directe cu mari fonduri de investiţii speculative care acţionează la nivel transnaţional.

     Din punctul de vedere al investitorilor, există un potenţial pericol ca acest proiect să încapă pe măna unor speculatori americani, reprezentanţi ai unor interese particulare străine,  cărora ţara noastră le oferă „ pe tavă” aproximativ 250 tone aur.

 

         Pericolul ecologic

      Dezastrul ecologic produs în Ungaria la Kolonar a fost provocat de o deversare de 2-4% din volumul noroiului roşu din iazul de colectare.      

      Volumul iazului proiectat a fi construit la Valea Cornei  cu reziduurile rezultate în urma procesului de tratare cu cianuri, este de 12,3 milioane metri cubi, adica de 17 ori mai mare decât cel din Ungaria. Având în vedere amplasarea lui, în cazul unui accident nefericit de rupere a barajului, ar putea fi afectate: Abrudul, o parte din Roşia Montană şi Câmpeniul, punând în pericol viaţa  oamenilor.      

      Concentraţia maximă de cianuri admisă de Uniunea Europeană este de 10 ppm (adică părţi pe milion –n.a.) Ministrul mediului Laszlo Borbely ( dec. 2009 – aprilie.2012)

a declarat că :

„ investitorul a propus în jur de 5 (ppm- n.a.) .. pentru concentraţia de cianuri disociabile în mediu, la punctul de descărcare a sterilului în iaz dar nu poate fi acceptată”

„Nu sunt mulţumit cu 5 pentru că am fost în Suedia şi am văzut tehnologii mai performante.” 

      Este adevărat că în Suedia s-au dat autorizaţii de mediu pentru o concentraţie de maxim 2 ppm, adică de 2 mg/l cianuri la punctul de descărcare a sterilului. La ora actuală există si alte tehnologii care se pot aplica fără folosirea cianurilor, dar procesul tehnologic este mai scump şi  micşorează profitul investitorilor.

 

        Banca Naţională şi aurul acestui popor

     Domnul Adrian Vasilescu,consilierul guvernatorului Bancii Naţionale a României, arată că România are nevoie de aurul de la Roşia Montana, dar, în perspectivă, nu se pune problema ca el să ajungă cu adevărat în rezerva BNR. El a declarat într-un interviu la Realitatea Tv :

       "BNR mereu a avut grijă să adune aur. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, România adunase 240 de tone, cea mai mare rezervă pe care a avut-o”. In timpul regimului Ceauşescu au ramas întâi 100, apoi 70 tone. In '87 s-a vândut mult, Ceauşescu a mai cumpărat apoi pană la 60 de tone, a declarat consilierul, precizând că în '89 rezerva de aur era de 60 de tone, iar in prezent este de 103,7 tone ceea ce reprezintă 3,7 miliarde de euro "puţin, dar important". „Din acest punct de vedere România se situează pe locul 31 într-un clasament în care pe primele locuri se afla SUA, Germania şi FMI”.

El a mai declarat că,  "aurul romanesc este mai scump cu 24% deoarece din 1999 este purtător de TVA, şi acesta e motivul pentru care BNR nu a mai cumpărat în ultimul timp". Ce nu a precizat, probabil din lipsă de timp, domnul Adrian Vasilescu, este un fapt precizat  în septembrie 2007 de guvernato­rul BNR, Mugur Isărescu, care a afirmat:

„Înainte de război (primul război – n.a.) am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare (tezaurul –n.a). În perioada interbeli­că, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am pă­ţit-o, în 1953 rezerva era doar de 30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mon­dial, ci altfel, plătind datoriile“( de război -n.a.).

 Interesantă este poziţia Guvernatorului BNR care a precizat, că personal nu crede în beneficiile etalonului în aur, deoarece această raportare nu mai are relevanţă, existând alte sisteme de evaluare a masei monetare pusă în circulaţie. El mai declară că nu intenţionează să mărească rezervele de aur, iar implicarea în proiectul Roşia Montana este inutilă.

 Se cunoaşte că etalonul în aur reprezintă contravaloarea în aur a unei cantităţi  de bani care poate fi emisă de Banca Naţională, pentru a obţine o mai  mare stabilitate a monedei naţionale şi a reduce drastic inflaţia. Banii care compun masa monetară, trebuie să fie emişi doar în funcţie de  cantitatea de aur existentă în tezaurul BNR. 

 Cele mai multe bănci centrale europene au început să renunţe la etalonul aur, şi până în prezent, s-a făcut mai multă inflaţie în ultimii ani decât în toată istoria monetară a umanităţii.

  Considerăm că  odată cu abandonul etalonului aur, a pierit şi responsabilitatea  faţă de cetăţenii contribuabili ai acestei ţări. De curând a fost emisă legea care permite emiterea monedei electronice, pentru folosirea în tranzacţiile computerizate, cu normele ei de aplicare, iniţiator fiind BNR.

   Oare moneda electronică are acoperire în aur ?

Trebuie menţionat că unele state, precum Utah în America, au introdus oficial plata cu monezi din aur şi argint, sau Elveţia,  intenţionează să adopte francul de aur ca monedă paralelă. De ce oare?

 

   Reacţia autoritătilor statului  

      Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Miniere (ANRM) a precizat că, în România la ora actuală, nici o exploatare de aur nu este activă.
      In afară de Roşia Montana Gold Corporation, Deva Gold deţine doua licenţe de exploatare la Cerţej (rezerva de aur de 68 de tone) si Băiţa - Crăciuneşti (rezerva de aur de 50 de tone), iar Romaltyn are licenţă de exploatare pentru un perimetru cu reziduuri miniere auro-argintifere la Baia-Mare. El a mai precizat că, contractul cu Roşia Montana Gold Corporation va fi renegociat.

     Guvernul a aprobat majorarea redevenţelor cuvenite statului român,  de la 4% la 6% pentru metale preţioase. Cu această ocazie au fost majorate redevenţele şi pentru alte produse miniere, prevederi care se aplică începând cu 01.01.2014

      Preşedintele Traian Basescu a afirmat, ca el chiar crede în acest proiect, subliniind că a venit timpul ca România să exploateze aurul, cuprul, argintul cu mijloace tehnologice moderne.

      În continuarea acestor poziţionări politice, actualul Premier Victor Ponta, deşi iniţial s-a declarat în favoarea exploatării, a precizat că această problemă de mare responsabilitate trebuie tranşată de Parlamentul României, drept pentru care anul trecut Guvernul a depus pentru dezbatere la parlament un proiect de lege privind exploatarea de la Roşia Montana. În acest caz  s-a înfiinţat o Comisie parlamentară specială, al cărui verdict a fost dat în luna noiembrie 2013. Ei au respins proiectul de lege cu 17 voturi „pentru” şi numai două „abţineri”. Totodată oficialităţile au arătat ca nu se justifică o lege specială dată doar pentru exploatarea de la Roşia Montana, dar este imperios necesar adoptarea unei legi cadru a mineritului din România, lege care în prezent lipseşte. Deci decizia deocamdată se amână.

 

           Reacţia societăţii civile

Problema redeschiderii esploatării de la Roşia Montana a stârnit reacţii aprinse în randul societatii civile, al politicienilor, dar şi al multor specialisti, inclusiv al Academiei Romane.

        Exploatarea minereului de aur  ar trebui permisă, dar cu respectarea normelor de mediu si după o renegociere a beneficiilor economice pentru statul român, consideră majoritatea participanţilor la un sondaj realizat de Ziare. com. 
       Interesantă este şi reacţia Academiei României,  „BNR nu trebuie sa cumpere aurul de la Roşia Montana, aurul e al nostru”, afirmaţie la care subscriu în totalitate.
       In timpul derulării lucrărilor Comisiei parlamentare, au început din nou manifestaţiile împotriva exploatării aurului de la Roşia Montana, dat pe multe Posturi de televiziune s-au difuzat numeroase spoturi publicitare cu impact emoţional pentru convingerea românilor de a fi de acord cu exploatarea.

 

               Interesul naţional

Personal, cred că interesul naţional în problema exploatării aurului de la Roşia Montana  trebuie să fie firul călăuzitor al factorilor de decizie şi al întregii clase politice.

Categoric, statul român are nevoie de crearea celor 3600 de locuri de muncă, stabilite prin proiect şi asta cât mai curând posibil. La fel este nevoie stringentă de o cantitate de aur care sa poată fi plătibilă oricând în contul datoriei externe.

 Această exploatare va genera şi multiple comenzi pe orizontală pentru industria autohtonă. Probleme cuprind multe alte aspecte economice, sociale la nivel zonal şi politice, iar extracţia acestui aur ar reprezenta un supliment de stabilitate şi de certitudine a României, inclusiv în faţa  investitorilor români şi străini.  Aşa cum arăta şi primul ministru, stabilitatea economică a statului reprezintă o componentă majoră a securităţii naţionale, iar extracţia aurului poate aduce o contribuţie majoră în acest domeniu.

Din toate acestea, reiese ideea, că resursele unei ţări nu pot fi cedate sau date spre exploatare unor firme străine în beneficiul lor; chiar şi în parteneriat cu statul atunci când sunt vizate resursele strategice. Aceste resurse sunt lăsate aici de Dumnezeu pentru  locuitorii acestor meleaguri şi trebuie să fie exploatate doar de statul român, strict în folosul poporului român.

         Ţările dezvoltate, bogate în materii prime, cum sunt Canada şi Australia,  atunci când proiectele au o importanţă strategică deosebită cum este şi în cazul nostru ( având în vedere cantitatea de 314 tone de aur şi 1400 tone de argint, plus importante cantităţi de de Wolfram), înfiinţează societăţi cu capital de stat spre a asigura exploatarea acestor resurse , astfel toate beneficiile revin statului şi  poporului lor.

Pe de altă parte, în aceste ţări, proiectele controversate din punctul de vedere al implicaţiilor asupra  mediului natural sau social  sunt blocate , fără a se lua în considerare

beneficiile economice.

        Noi dispunem de  forţă de muncă bine pregătită şi de specialişti buni în domeniul mineritului care ar putea să pună bazele unei companii de stat foarte moderne, care să preia proiectul de extragere a aurului de la Roşia Montană. Aşa zisa firma canadiană a făcut până acum investiţii de 420 mil de dolari, sumă pe care statul poate să o returneze.

   Înfiinţarea unei companii de stat, sau cu capital public privat, poate răspunde pe deplin cerinţelor de mediu. Este adevărat, costul de extracţie depinde de nivelul admis de poluare. O firmă de stat, utilizând noi tehnologii de extracţie a aurului, cu sau fără cianuri, ar putea să protejeze foarte bine mediul deoarece, şi-ar putea permite o marja considerabil mai mică a profitului. Este real că preţul proiectului ar putea creşte, dar investiţia  se poate recupera în câţiva ani din aurul şi celelalte metale vândute pe pieţele externe, având în vedere că este vorba de un surplus care rămâne în tară, de peste 200 tone de aur, fără a mai socoti argintul si wolframul. Acest popor merită să valorifice în totalitate, pentru el şi pentru copiii lor aceste resurse, nu să le ofere altora aproape gratis.

         Pentru ca acest lucru să se petreacă, în România este nevoie de multă credinţă în Dumnezeu, o corectă ierarhie a valorilor în societate, omul potrivit la locul potrivit,  şi creşterea simţului patriotic, atât la clasa politică cât şi  la fiecare dintre noi.

          Români, hai să redevenim ROMANI demni şi adevăraţi pentru noi şi pentru ţară, ca generaţiile viitoare să se poată mândri cu noi, nu să îşi plece fruntea în faţa străinilor!

          Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 

  08.02.201

 Aurelian Chirica   

 chiricaaurelian@yahoo.com